cafe wien e unul din locurile mai ascunse ale sibiului ,fiind localizat in curtea liceului brukenthal si a bisericii evanghelice ,in subsolul unei cladiri micute ,tipic nemteasca..
am ales sa ne petrecem seara d joi acolo deoarece de mult am tot pomenit de localul respectiv si trebuia de data asta sa ne facem prezenta si noi .asa ca ne-am trezit coborand scarile si mai apoi asezandu-ne la o masuta din ultima incapere a cafenelei..ca atmosfera sa fie si mai buna pentru acel moment ,la masa de langa stateau doi nemti ce vorbeau in germana in timp ce isi sorbeau berea din halbele mari din fata..era ca si cum acea cafenea ,in care puteai citi o scurta istorie a cafelei sau mai ales a primelor cafenele din viena ,in meniu,se afla undeva departe de orasul nostru est european,pierduta intre miile de stradute nemtesti ,ale unui oras cu o insemnatate istorica mult mai importanta...pacat ca nu mergea muzica (pentru ca eu deja imi imaginam valsuri nemtesti..:))ca probabil as fi inceput sa-i vorbesc ospataritei in germana..
dupa o scurta privire prin meniu ,am ales un tort specialitatea casei -sachertorte- ,o limonada si un espresso,asa ca seara putea incepe..ne-am familiarizat imediat cu incaperea micuta si linistita ,cu gemuletele din fata noastra ,cu semi-intunericul ce s-a facut in momentul in care ospatarita ne-a asezat o lumanare pe masa ,si ea,ingusta,cu tablourile de pe peretele colorat intr-o culoare calda..
in ciuda faptului ca strudelul cu mere comandat de prietenul meu a fost uitat pana in momentul in care i-am amintit noi fetei,io mi-am terminat deliciosul desert ,ascultand firul povestii narate de prietenul meu ,poveste pe care o astept nerabdatoare sa o gasesc tiparita pe paginile albe ale unei carti.evident ca nici gandurile calatoriilor noastre nu au fost uitate nici in seara asta si cred ca o sa le mentionam de fiecare data cand ne intalnim, pana in momentul in care ne urcam intr-un avion cu destinatia stiuta doar de noi..
clienti multi nu prea erau in seara respectiva..pacat..localul ar merita..sau poate am ales noi o seara in care,tinerii obositi leneveau in fata televizorului sau poate sesiunea e de vina..:)in orice caz,discutia ne era intrerupta doar de ospatarita ce mai debarasa cate un pahar sau o farfurie sau schimba scrumiera mica ce era mereu plina de mucuri de tigare..
cand limonada era deja terminata la fel a fost si cu discutia noastra iar noi am hotarat ca e momentul in care ar trebui sa platim nota si sa ne indreptam spre treburile noastre,cum ar fi cursuri imprastiate prin camera inainte de examene..asa ca am traversat icaperile ,in timp ce raspundeam la salutul angajatilor ce stateau langa bar,si am parasit viena pentru a reintra,din nou,pe stradutele vechiului nostru oras , sibiu..
am ales sa ne petrecem seara d joi acolo deoarece de mult am tot pomenit de localul respectiv si trebuia de data asta sa ne facem prezenta si noi .asa ca ne-am trezit coborand scarile si mai apoi asezandu-ne la o masuta din ultima incapere a cafenelei..ca atmosfera sa fie si mai buna pentru acel moment ,la masa de langa stateau doi nemti ce vorbeau in germana in timp ce isi sorbeau berea din halbele mari din fata..era ca si cum acea cafenea ,in care puteai citi o scurta istorie a cafelei sau mai ales a primelor cafenele din viena ,in meniu,se afla undeva departe de orasul nostru est european,pierduta intre miile de stradute nemtesti ,ale unui oras cu o insemnatate istorica mult mai importanta...pacat ca nu mergea muzica (pentru ca eu deja imi imaginam valsuri nemtesti..:))ca probabil as fi inceput sa-i vorbesc ospataritei in germana..
dupa o scurta privire prin meniu ,am ales un tort specialitatea casei -sachertorte- ,o limonada si un espresso,asa ca seara putea incepe..ne-am familiarizat imediat cu incaperea micuta si linistita ,cu gemuletele din fata noastra ,cu semi-intunericul ce s-a facut in momentul in care ospatarita ne-a asezat o lumanare pe masa ,si ea,ingusta,cu tablourile de pe peretele colorat intr-o culoare calda..
in ciuda faptului ca strudelul cu mere comandat de prietenul meu a fost uitat pana in momentul in care i-am amintit noi fetei,io mi-am terminat deliciosul desert ,ascultand firul povestii narate de prietenul meu ,poveste pe care o astept nerabdatoare sa o gasesc tiparita pe paginile albe ale unei carti.evident ca nici gandurile calatoriilor noastre nu au fost uitate nici in seara asta si cred ca o sa le mentionam de fiecare data cand ne intalnim, pana in momentul in care ne urcam intr-un avion cu destinatia stiuta doar de noi..
clienti multi nu prea erau in seara respectiva..pacat..localul ar merita..sau poate am ales noi o seara in care,tinerii obositi leneveau in fata televizorului sau poate sesiunea e de vina..:)in orice caz,discutia ne era intrerupta doar de ospatarita ce mai debarasa cate un pahar sau o farfurie sau schimba scrumiera mica ce era mereu plina de mucuri de tigare..
cand limonada era deja terminata la fel a fost si cu discutia noastra iar noi am hotarat ca e momentul in care ar trebui sa platim nota si sa ne indreptam spre treburile noastre,cum ar fi cursuri imprastiate prin camera inainte de examene..asa ca am traversat icaperile ,in timp ce raspundeam la salutul angajatilor ce stateau langa bar,si am parasit viena pentru a reintra,din nou,pe stradutele vechiului nostru oras , sibiu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu