Imi aduc aminte acum cativa ani, cand s-a deschis primul Redal pe Mihai Viteazul ca era un loc atat de minunat, cu oameni care iti zambeau frumos, cu o vitrina care te imbia cu multitudinea de prajituri dar nu in ultimul rand cu accea combinatie de culori calde care te faceau sa visezi . In afara de vechile cofetarii comuniste nu exista nimic in domeniu iar Redalul a reinventat ceva de mult pierdut. Calitatea produselor era punctul lor forte, gustul desavarsit al patiseriei dimineata alaturi de o cafea iti faceau ziua mai buna iar prajiturile si torturile te frapau. Tot acceasi calitate s-a pierdut insa in timp. Dupa ce si-a facut o clientela considerabila observasem ca ingredientele se redusera cantitativ, iar Redalul asa cum era la inceput nu mai era...
Am ales, joia aceasta Redal cafe-centru pentru a ne duce la capat binecunoscutul ritual. Primii pasi... si te intampina o vitrina plina care iti fura privirea, urmatorii pasi si vezi niste scari care te duc departe spre cer, alaturi de o minunata salba de picturi cu flori poleite cu fir de aur, mai urci putin si dai de un mare salon in care muzica house se imbina meticulos cu fumul de tigare. Privesti mai bine in stanga si in dreapta, nu gasesti niciun loc, dar pofta de a manca macar o prajitura trimfa in cele din urma si te pune in postura sa astepti pana se elibereaza o masa. Nu dureaza mult in cele din urma, caci in afara de copii care tin de un suc cateva ore bune, ceilalti oameni par sa se grabeasca mereu iar mesele par sa isi faca rulajul fara macar sa rugineasca. Ne asezam la o masa de patru persoane care tocmai se eliberase, primim meniurile de la un ospatar amabil, in timp ce incepem sa discutam despre o posibila calatorie in Indonezia. :)
Facusem recent un calcul din care reiesea ca poti inchiria un apartament de doua camere cu doar 35 de euro pentru 2 saptamani,mancarea avea sa fie ieftina, nu suntem genul de oameni foarte cheltuitori si mai mult de atat visam la o astfel de calatorie ca fiind una de purificare, in niciun caz una sortita abuzurilor. Ceea ce era cel mai important, nu il pusesem inca la socoteala...." Biletul de avion" scumpul bilet de avion care costa in jur de 1400 de euro cu plcare din Sibiu si care ni se parea destul de costisitor.
Planuri peste planuri, discutii in jurul unei salate americane prin care innotau bucati de ton, idei care zburam printr-o minunata bruscheta al pomodoro, ganduri care se ciocneau de un suc natural de portocale, si de o limonada cu apa plata. Redalul parea sa ne aduca din nou la realitate... caci fluxul de oameni galagiosi care veneau si plecau nu na dadeau pace.
Redal cafe centru este un loc care are o clientela variata, de la copii pana la bunici, oameni de afaceri si tigani, niciodata nu stii langa cine te asezi daca ar avea vreo importanta pentru tine. In rest oameni sunt grabiti cand vin aici...ospatarii sunt tot timpul "in priza", incercand totusi cu zambetul pe buze sa potoleasca nesimtirea si graba unora care au impresia ca doar un batut din palme face sa apara comanda la masa. Factorul derutant de aici este liftul pe care multi nu il vad, si nu isi pot imagina cum de ospatarii stau si se uita la ei , dar si ei la randul lor asteapta de jos comanda.
Am mers in toate punctele Redal din Sibiu, singurul cu ospatari este centrul, celelalte sunt cu autoservire, insa cel mai reusit mi se pare cel din Carrefour, unde accea vitrina face toti banii, cel din aeroport este asemanator dar nu atat de reusit.
Salata si bruscheta dispar de pe masa, in locul lor apare minunata tarta cu zmeura ca o cireasa pe un tort. Reluam discutii aprinse despre tara indepartata care incepe cu "I" si timpul nostru curge lent, haotic pana ne dam seama ca deja e destul de tarziu. Poate intr-o zi o sa ajungem sa scriem direct de acolo dupa ce vom fi vizitat multe multe casute de paie.(si acum o tachinez pe Karla)
Limonada - 5,5lei
Moccaccino - 5 lei
Salata americana - 15 lei
Bruscheta al pomodoro - 5 lei
Tort de zmeura - 4,5 lei
Nectar 2 *4,8 = 9,6
Total: 44,6 lei
Ciubuc: 10 lei
Aspect ****
Servire****
Am ales, joia aceasta Redal cafe-centru pentru a ne duce la capat binecunoscutul ritual. Primii pasi... si te intampina o vitrina plina care iti fura privirea, urmatorii pasi si vezi niste scari care te duc departe spre cer, alaturi de o minunata salba de picturi cu flori poleite cu fir de aur, mai urci putin si dai de un mare salon in care muzica house se imbina meticulos cu fumul de tigare. Privesti mai bine in stanga si in dreapta, nu gasesti niciun loc, dar pofta de a manca macar o prajitura trimfa in cele din urma si te pune in postura sa astepti pana se elibereaza o masa. Nu dureaza mult in cele din urma, caci in afara de copii care tin de un suc cateva ore bune, ceilalti oameni par sa se grabeasca mereu iar mesele par sa isi faca rulajul fara macar sa rugineasca. Ne asezam la o masa de patru persoane care tocmai se eliberase, primim meniurile de la un ospatar amabil, in timp ce incepem sa discutam despre o posibila calatorie in Indonezia. :)
Facusem recent un calcul din care reiesea ca poti inchiria un apartament de doua camere cu doar 35 de euro pentru 2 saptamani,mancarea avea sa fie ieftina, nu suntem genul de oameni foarte cheltuitori si mai mult de atat visam la o astfel de calatorie ca fiind una de purificare, in niciun caz una sortita abuzurilor. Ceea ce era cel mai important, nu il pusesem inca la socoteala...." Biletul de avion" scumpul bilet de avion care costa in jur de 1400 de euro cu plcare din Sibiu si care ni se parea destul de costisitor.
Planuri peste planuri, discutii in jurul unei salate americane prin care innotau bucati de ton, idei care zburam printr-o minunata bruscheta al pomodoro, ganduri care se ciocneau de un suc natural de portocale, si de o limonada cu apa plata. Redalul parea sa ne aduca din nou la realitate... caci fluxul de oameni galagiosi care veneau si plecau nu na dadeau pace.
Redal cafe centru este un loc care are o clientela variata, de la copii pana la bunici, oameni de afaceri si tigani, niciodata nu stii langa cine te asezi daca ar avea vreo importanta pentru tine. In rest oameni sunt grabiti cand vin aici...ospatarii sunt tot timpul "in priza", incercand totusi cu zambetul pe buze sa potoleasca nesimtirea si graba unora care au impresia ca doar un batut din palme face sa apara comanda la masa. Factorul derutant de aici este liftul pe care multi nu il vad, si nu isi pot imagina cum de ospatarii stau si se uita la ei , dar si ei la randul lor asteapta de jos comanda.
Am mers in toate punctele Redal din Sibiu, singurul cu ospatari este centrul, celelalte sunt cu autoservire, insa cel mai reusit mi se pare cel din Carrefour, unde accea vitrina face toti banii, cel din aeroport este asemanator dar nu atat de reusit.
Salata si bruscheta dispar de pe masa, in locul lor apare minunata tarta cu zmeura ca o cireasa pe un tort. Reluam discutii aprinse despre tara indepartata care incepe cu "I" si timpul nostru curge lent, haotic pana ne dam seama ca deja e destul de tarziu. Poate intr-o zi o sa ajungem sa scriem direct de acolo dupa ce vom fi vizitat multe multe casute de paie.(si acum o tachinez pe Karla)
Limonada - 5,5lei
Moccaccino - 5 lei
Salata americana - 15 lei
Bruscheta al pomodoro - 5 lei
Tort de zmeura - 4,5 lei
Nectar 2 *4,8 = 9,6
Total: 44,6 lei
Ciubuc: 10 lei
Aspect ****
Servire****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu