alegerea pe care am facut-o saptamana trecuta, nu a fost una foarte placuta,pentru ca, dupa doar doua saptamani in care ne-am inceput "ritualul de joi",seri in care atmosfera ,servirea ,produsele ,au fost o experienta inacantatoare,cea legata de asa numitul si cunoscutul Union,pizzerie,pub and more:),un fel de trei in unu' tipic in toate lucrurile existente de la noi(cum mai sunt localurile cu exange-ul incorporat ,de exemplu)m-a facut sa observ si cealalta jumatate a paharului..
cu muzica ce venea poate din clubul de jos,cu innecaciosul fum de tigara ce se simtea inca de la intrare(fapt ce m-a facut sa ma gandesc pentru prima data la postura unui nefumator),cu privirile ospataritelor,ce erau toate alese dupa acelasi tipar fizic,si nu in ultimul rand cu aroma ce venea de la bucatarie prin perdeaua ce nu era bine trasa si facea mult mai usora trecerea spre salonul din spate in care ne-am asezat,ne-am inceput obiceiul..:)discutii despre noi,animale bipede ce cautam un raspuns cat mai sigur la intrebarile legate de viata zilnica,ce se pierdeau printre rasetele zgomotoase ale personalului ce avea ,cred, o intalnire la masa de langa,de la care lipsea doar tuica si cartile pentru un veritabil poker..
nu m-a deranjat foarte mult faptul ca eram atat de aproape de ei incat simteam mirosul de mancare impregnat in haine ci doar ca dadusem comanda pentru o salata si vedeam ca nimeni nu se ocupa de ea si ca la un moment dat, un individ mai ciudat, putin mai negru (probabil ca reparase hota inainte:))a iesit din bucatarie ..in orice caz,dupa ceva timp ,salata mi-a venit si la cat de foame imi era am inceput sa o mananc chair daca oliviera nu si-a facut deloc aparitia pe masa noastra, chiar daca scrumiera incepea sa dea afara de mucuri si scrum si chiar daca prietenul meu inca-si astepa "incredibilul"desert alcatuit din cateva bucati de fructe: banane,portocale,ananas,peste care s-a aruncat o gramada de frisca,fara nici un design anume..
la fel cum discutia noastra ne-a facut totusi sa trecem peste si sa ne afundam tot mai mult in ea,la fel cred ca si comanda sau mai bine zis discutia pe care o avea ospatarita noastra cu niste clienti mai importanti decat noi-erau baieti si na..-a facut-o sa uite de farfuria mea nedebarasata si de scrumiera care doar inainte de plecare a fost schimbata cu una pe care se mai observa inca scrumul anterior..
cu un zambet putin mai prostut pe fata ne-a fost adusa si nota ,pe care nu am putut-o onora cu un ciubuc bun si astfel ni s-a incheiat seara,in tacere ,fara un "multumim" si un "la revedere",iar din nou pasii mei m-au dus catre casa pe versurile melodiei "mad world".