Sibiu-Piata Mica/ 27 noiembrie 2008/ Joi
Apreciata dupa zecile de feluri de ciocolata, cu o multitudine de arome care iti creeaza o senzatie unica, Il cappuccino- cafeneaua situata in Piata Mica la nr.14, te intampina cu o atmosfera calma desprinsa parca dintr-o carte care te lasa sa visezi cu ochii deschisi. Intrarea arcuita cu ferestere largi iti da senzatia de libertate iar muzica atat de calma de duce intr-o stare de transa suava.
Afara e frig. Vedem cafeneaua ca pe un refugiu absolut atat fata de vreme dar si fata de timp caci odata intrati ne transpunem intr-o alta dimensiune. In stanga un candelabru cu cateva lumanari care ard nestingherite pe un pian, in fata un bar imans de un maron inchis, mese micute de-a lungul localului cu cate trei si patru locuri, iar pe toata lungimea peretelui tablouri poleite pe margini, cu fotografii sepia. Ne asezam la prima masa de langa usa, si asteptam. Ospatarita/barmanita in acelasi timp, o rebela simpatica cu un plictis acumulat dupa ani de munca care ii atarna greu pe umeri, ne aduce de indata la masa meniurile( cred ca vreo 6-7 in total) salutand amical. E greu sa alegi, caci ai o multime de variante, sute de forme, arome sau culori, si in incercarea de a nu comanda ciocolata( care stiu ca e buna-dar de care m-am plictisit) am optat amandoi pentru inghetata, ca doar … afara nu era destul de frig, insa pozele cu inghetata prezentau atat de bine esenta ei incat nu am rezistat tentatiei. Pe langa inghetata, nelipsitul espresso( care de data asta a fost machiatto) si caffe venezian( lichior cafea si spuma de lapte).
Cate doua tigari de fiecare si comanda apare, dupa ce ospatarita iese si intra pe usa de la intrare spre si dinspre frigider. Frigul te napadeste instantaneu, dar lumanarile te incalzesc, muzica te leaga de o stare calma inconjurata de imagini. Nu mai simti nimic, nu mai vrei nimic doar privesti in incapere oglinzile care poarta ceva magic in ele. Sunt scorojite pe margini, prezentand o alta imagine in ele, o alta lume care ma face sa ma gandesc la o cafenea a regasirilor, a iubirilor pierdute sau a visarii adolescentine. Luam cate o gura de cafea, privim meticulos unul spre celalalt dupa care incepem conversatia.
Scaunele mari si confortabile ale incaperii pe care suntem asezati sunt infatisate ca jumatati dintr-un intreg. Ne sprijinim mainile pe jumatati de cercuri care unite ar forma o unitate. De aici porneste o legenda veche despre pierderea unitati si a regasirii jumatatii pierdute.
Legenda spune ca la inceputuri oamenii nu se infatisau la fel ca acum. Exista o singura fiinta, cu patru maini tot atatea picioare, un singur gat si cu doua fete care priveau in directii opuse. Capacitatile acestei specii erau uimitoare, caci putea munci mult, datorita celor patru maini, puteau parcurge distante lungi fara prea mult efort, erau extrem de vigilenti datorita privirii lor care imbratisa tot orizontul, si se puteau inmultii singuri fara ajutorul nimanui. Intr-o zi insa aceste fiinte au vrut sa urce pana pe varful Olimp sa detroneze zeii. Zeus insa manios ii taie in doua cu fulgerul sau si astfel toata suprafata pamantului se umple de oameni. Astfel create si amestecate prin lume, cele doua jumatati , barbatul si femeia nu mai doreau sa faca nimic fara jumatatea lor, sfarsind prin a muri de singuratate. Atunci Zeus induiosat de aceasta durere, il creeaza pe Eros si ii da omului un sens: cautarea jumatatii pierdute. Cei care se regaseau de atunci erau cuprinsi de indata de o mare dragoste si nu mai doreau sa stea unul fara celalalt. Nevoia de ducere mai departe a speciei umane, face insa ca jumatatile sa se amestece intre ele si astfel unii oameni nu mai ajung sa se gaseasca intre ei, decat dupa multe alte vieti. Fiecare dintre noi cautam in adancul nostru o unitate care poate sa fie posibila doar atunci cand cautarea s-a incheiat, cand ne trezim dimineata in bratele iubitului/ iubitei si simtim ca nu am dori sa imbatranim alaturi de altcineva. Deseori plangem dupa iubiri care trec si ne lasa seci, sau ne bucuram cand gasim pe cineva pe placul nostru, insa toate acestea sunt tentative, sunt pregatiri pentru marea dragoste care ne asteapta undeva, dar la care nu avem acces inca. “Iubirea ne face sa imbatranim inainte de vreme si ne reintinereste cand tineretea s-a dus” insa adevarata iubire e cea care ne incendiaza sufletele ca mai apoi Hefaistos in atelierul sau de la poalele Olimpului poate sa sudeze la loc vechile jumatati reinventand intregul.
Karla imi vorbeste despre slipirea din ochii mei care isi pierde din intensitate cand imi aprind tigarea. Mai luam putin din inghetata, ne mai comandam eu un suc, ea o limonada si ne amuzam pe seama unor chinezoaice pe care le vazusem azi intr-un bar. Ne pregatim de finish nu inainte de a achita nota de plata. Raman cu zambetul pe buze, a fost o seara frumoasa intr-o locatie pe care o recomand din suflet.
Caffe venezian 7,5 lei
Espresso machiatto 6 lei
Inghetata 2* 9,9 – 19,8 lei
Dolce della grazia 4 lei( prajitura foarte dulce)
Mountain dew 4,5 lei
Limonada 9 lei
Total 50,8 lei
Ciubuc 6,2 lei
Aspect ****
Servire ***
Apreciata dupa zecile de feluri de ciocolata, cu o multitudine de arome care iti creeaza o senzatie unica, Il cappuccino- cafeneaua situata in Piata Mica la nr.14, te intampina cu o atmosfera calma desprinsa parca dintr-o carte care te lasa sa visezi cu ochii deschisi. Intrarea arcuita cu ferestere largi iti da senzatia de libertate iar muzica atat de calma de duce intr-o stare de transa suava.
Afara e frig. Vedem cafeneaua ca pe un refugiu absolut atat fata de vreme dar si fata de timp caci odata intrati ne transpunem intr-o alta dimensiune. In stanga un candelabru cu cateva lumanari care ard nestingherite pe un pian, in fata un bar imans de un maron inchis, mese micute de-a lungul localului cu cate trei si patru locuri, iar pe toata lungimea peretelui tablouri poleite pe margini, cu fotografii sepia. Ne asezam la prima masa de langa usa, si asteptam. Ospatarita/barmanita in acelasi timp, o rebela simpatica cu un plictis acumulat dupa ani de munca care ii atarna greu pe umeri, ne aduce de indata la masa meniurile( cred ca vreo 6-7 in total) salutand amical. E greu sa alegi, caci ai o multime de variante, sute de forme, arome sau culori, si in incercarea de a nu comanda ciocolata( care stiu ca e buna-dar de care m-am plictisit) am optat amandoi pentru inghetata, ca doar … afara nu era destul de frig, insa pozele cu inghetata prezentau atat de bine esenta ei incat nu am rezistat tentatiei. Pe langa inghetata, nelipsitul espresso( care de data asta a fost machiatto) si caffe venezian( lichior cafea si spuma de lapte).
Cate doua tigari de fiecare si comanda apare, dupa ce ospatarita iese si intra pe usa de la intrare spre si dinspre frigider. Frigul te napadeste instantaneu, dar lumanarile te incalzesc, muzica te leaga de o stare calma inconjurata de imagini. Nu mai simti nimic, nu mai vrei nimic doar privesti in incapere oglinzile care poarta ceva magic in ele. Sunt scorojite pe margini, prezentand o alta imagine in ele, o alta lume care ma face sa ma gandesc la o cafenea a regasirilor, a iubirilor pierdute sau a visarii adolescentine. Luam cate o gura de cafea, privim meticulos unul spre celalalt dupa care incepem conversatia.
Scaunele mari si confortabile ale incaperii pe care suntem asezati sunt infatisate ca jumatati dintr-un intreg. Ne sprijinim mainile pe jumatati de cercuri care unite ar forma o unitate. De aici porneste o legenda veche despre pierderea unitati si a regasirii jumatatii pierdute.
Legenda spune ca la inceputuri oamenii nu se infatisau la fel ca acum. Exista o singura fiinta, cu patru maini tot atatea picioare, un singur gat si cu doua fete care priveau in directii opuse. Capacitatile acestei specii erau uimitoare, caci putea munci mult, datorita celor patru maini, puteau parcurge distante lungi fara prea mult efort, erau extrem de vigilenti datorita privirii lor care imbratisa tot orizontul, si se puteau inmultii singuri fara ajutorul nimanui. Intr-o zi insa aceste fiinte au vrut sa urce pana pe varful Olimp sa detroneze zeii. Zeus insa manios ii taie in doua cu fulgerul sau si astfel toata suprafata pamantului se umple de oameni. Astfel create si amestecate prin lume, cele doua jumatati , barbatul si femeia nu mai doreau sa faca nimic fara jumatatea lor, sfarsind prin a muri de singuratate. Atunci Zeus induiosat de aceasta durere, il creeaza pe Eros si ii da omului un sens: cautarea jumatatii pierdute. Cei care se regaseau de atunci erau cuprinsi de indata de o mare dragoste si nu mai doreau sa stea unul fara celalalt. Nevoia de ducere mai departe a speciei umane, face insa ca jumatatile sa se amestece intre ele si astfel unii oameni nu mai ajung sa se gaseasca intre ei, decat dupa multe alte vieti. Fiecare dintre noi cautam in adancul nostru o unitate care poate sa fie posibila doar atunci cand cautarea s-a incheiat, cand ne trezim dimineata in bratele iubitului/ iubitei si simtim ca nu am dori sa imbatranim alaturi de altcineva. Deseori plangem dupa iubiri care trec si ne lasa seci, sau ne bucuram cand gasim pe cineva pe placul nostru, insa toate acestea sunt tentative, sunt pregatiri pentru marea dragoste care ne asteapta undeva, dar la care nu avem acces inca. “Iubirea ne face sa imbatranim inainte de vreme si ne reintinereste cand tineretea s-a dus” insa adevarata iubire e cea care ne incendiaza sufletele ca mai apoi Hefaistos in atelierul sau de la poalele Olimpului poate sa sudeze la loc vechile jumatati reinventand intregul.
Karla imi vorbeste despre slipirea din ochii mei care isi pierde din intensitate cand imi aprind tigarea. Mai luam putin din inghetata, ne mai comandam eu un suc, ea o limonada si ne amuzam pe seama unor chinezoaice pe care le vazusem azi intr-un bar. Ne pregatim de finish nu inainte de a achita nota de plata. Raman cu zambetul pe buze, a fost o seara frumoasa intr-o locatie pe care o recomand din suflet.
Caffe venezian 7,5 lei
Espresso machiatto 6 lei
Inghetata 2* 9,9 – 19,8 lei
Dolce della grazia 4 lei( prajitura foarte dulce)
Mountain dew 4,5 lei
Limonada 9 lei
Total 50,8 lei
Ciubuc 6,2 lei
Aspect ****
Servire ***
2 comentarii:
pana acum e cea mai frumoasa seara avuta..chiar nu o sa o sterg din memoria asta a mea ce se pierde in fiecare zi in mii de detalii..:)
foarte interesante iesirile voastre. le citesc mereu. Poate ar tb sa introuceti o categorie la final si pret....ca Il Capucino bate recordul in Sibiu la pret! Apropo de ciocolaterii parca mai este una in Piata Mare, in curte la foto
Trimiteți un comentariu