niciodata nu am fost incantata de ideea unui restaurant in fosta noastra galerie de arta,de altfel singura pe care o avea la momentul respectiv sibiul..si de fiecare data cand era vorba de the gallery aveam o parere mai mult rea din cauza acestui fapt..si inca starea mea nu s-a schimbat..nu pot sa inteleg cum de s-a acceptat desfiintarea galeriei pentru a-si face apartia inca un loc printre gramada de restaurante de care nu duce lipsa sibiul..in orice caz majoritatea lucrurilor auzite despre acel loc era ca dureaza mult,totul:aducerea meniului,comanda ,mancarea,nota..asa ca am ales ca seara de joi sa se desfasoare si-n acel loc..
astfel,am deschis usa restaurantului ce era aproape gol in acel moment( doar doua mese -una fiind ocupata de seful localului ce isi lua cina probabil) si am urcat ,asezandu-ne la o masuta de doua persoane..am avut noroc,meniul ne-a fost adus de indata si dupa o decizie luata cam greu( erau o sumedenie de produse dintre care nu stiai ce sa alegi:) comanda a fost luata de un ospatar amabil..comandasem un espresso,o bere si amandoi ne incepusem discutia datorata dorintei aceea de a impartasi totul cu cel mai bun prieten al tau,necesitatea de a te "goli"in speranta unor sfaturi ,unei intelegeri ,unei usurari..dupa doar cateva minute ,intr-un bol imens mi-a fost adusa delicioasa crema de ciuperci ,ce avea un miros incantator si apetisant..nu am putut rezista tentatiei de a o gusta chiar daca inca era fierbinte si m-am ars..well..frumos..dar a meritat..sincer a fost cea mai buna pe care am mancat-o vreodata si la fel a sustinut si prietenul meu care a fost obligat sa manance jumatate din cantitate deoarece eu nu mai puteam si imi dadusem seama ca mai aveam ceva pregatit:o salata..scrumiera schimbata,"pofta buna"urata,atitudinea ospatarului si atmosfera creata in acel loc ,incepuse sa ma readuca in toane bune in legatura cu renumitul the gallery..
singurul lucru ce nu se potrivea cu amestecul placut de culori calde ,cu tapetul,cu oglinzile mari,scarile ,mobilierul,candelabrul si coloanele ce separau incaperile era muzica,ce rasuna din plasma atarnata de perete si care infatisa cunoscutul program difuzat in marea parte a localurilor din sibiu,kiss ,cu muzica tipica ,ce nu avea nici o legatura cu felul in care ar fi trebuit sa fie muzica acolo.. m-am gandit atunci ca atractia microbistilor care stau la vizionarea unui meci cu punga de seminte-n fata si cu berea in mana,conteaza foarte mult..din pacate..
se pare ca ma inselasem si in privinta aptitudinii mele de a termina tot din farfurie:jumatate din salata mea cezar a ramas neatinsa ,nu din cauza ca nu a fost buna ,doar ca era foarte mult..la fel era si cazul prietenului meu ce si-a aprins o tigara chiar daca mai avea in farfurie aproximativ jumatate din pieptul de pui cu ciuperci comandat..grupuri de persoane ce-si comandau ceva de baut sau eventual un desert ni s-au alaturat ,ospatarul nostru insa nu a uitat de noi si politicos ne-a intrebat daca mai servim si apoi ,la raspunsul nostru ,ne-a debarasat si eliberat masa..
la fel se golise si cufarul uitat de ganduri pe care le-am asezat frumos in discutia noastra si la care adaugam raspunsuri si concluzii..era ca si cum am fi rezolvat mari dileme,ca si cum ajunsesem la deznodamantul povestii..la deznodamantul serii de joi..
astfel,am deschis usa restaurantului ce era aproape gol in acel moment( doar doua mese -una fiind ocupata de seful localului ce isi lua cina probabil) si am urcat ,asezandu-ne la o masuta de doua persoane..am avut noroc,meniul ne-a fost adus de indata si dupa o decizie luata cam greu( erau o sumedenie de produse dintre care nu stiai ce sa alegi:) comanda a fost luata de un ospatar amabil..comandasem un espresso,o bere si amandoi ne incepusem discutia datorata dorintei aceea de a impartasi totul cu cel mai bun prieten al tau,necesitatea de a te "goli"in speranta unor sfaturi ,unei intelegeri ,unei usurari..dupa doar cateva minute ,intr-un bol imens mi-a fost adusa delicioasa crema de ciuperci ,ce avea un miros incantator si apetisant..nu am putut rezista tentatiei de a o gusta chiar daca inca era fierbinte si m-am ars..well..frumos..dar a meritat..sincer a fost cea mai buna pe care am mancat-o vreodata si la fel a sustinut si prietenul meu care a fost obligat sa manance jumatate din cantitate deoarece eu nu mai puteam si imi dadusem seama ca mai aveam ceva pregatit:o salata..scrumiera schimbata,"pofta buna"urata,atitudinea ospatarului si atmosfera creata in acel loc ,incepuse sa ma readuca in toane bune in legatura cu renumitul the gallery..
singurul lucru ce nu se potrivea cu amestecul placut de culori calde ,cu tapetul,cu oglinzile mari,scarile ,mobilierul,candelabrul si coloanele ce separau incaperile era muzica,ce rasuna din plasma atarnata de perete si care infatisa cunoscutul program difuzat in marea parte a localurilor din sibiu,kiss ,cu muzica tipica ,ce nu avea nici o legatura cu felul in care ar fi trebuit sa fie muzica acolo.. m-am gandit atunci ca atractia microbistilor care stau la vizionarea unui meci cu punga de seminte-n fata si cu berea in mana,conteaza foarte mult..din pacate..
se pare ca ma inselasem si in privinta aptitudinii mele de a termina tot din farfurie:jumatate din salata mea cezar a ramas neatinsa ,nu din cauza ca nu a fost buna ,doar ca era foarte mult..la fel era si cazul prietenului meu ce si-a aprins o tigara chiar daca mai avea in farfurie aproximativ jumatate din pieptul de pui cu ciuperci comandat..grupuri de persoane ce-si comandau ceva de baut sau eventual un desert ni s-au alaturat ,ospatarul nostru insa nu a uitat de noi si politicos ne-a intrebat daca mai servim si apoi ,la raspunsul nostru ,ne-a debarasat si eliberat masa..
la fel se golise si cufarul uitat de ganduri pe care le-am asezat frumos in discutia noastra si la care adaugam raspunsuri si concluzii..era ca si cum am fi rezolvat mari dileme,ca si cum ajunsesem la deznodamantul povestii..la deznodamantul serii de joi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu