urmand si noi deviza : "unde merge romanul sa manance ceva traditional ,ieftin si mult?!?!" am ales restaurantul "crama sibiana" din piata mica.ascuns la subsol,cu o gramada de incaperi dispersate ca intr-un labirint ,cu o un design pur traditional si muzica pe masura(nu ca m-ar incanta pe mine prea mult,dar na..atmosfera trebuie creata prin orice mijloace..)restaurantul avea inca persoane ce se saturasera probabil de pizza,paste ,steakuri si savurau ori un cioalan afumat cu iahnie sau un bulz ardelenesc,band un vin fiert si purtand discutii galagioase si pline de rasete ce se auzeau inca de la intrare.
era un pic cam tarziu,putin trecut de 10 si meniul ne-a fost adus de catre un ospatar tanar ,extrem de plictisit si obosit.tot acest plictis se citea din ochii sai si din tonul vocii ce ne-a intrebat dupa cateva minute ce dorim sa servim..alesesem un vin fiert si o salata de cruditati cu piept de pui si crutoane..incepeam deja sa ma incalzesc rau din cauza caloriferului de langa scaunul meu,sau poate era vinul ce se golea din cana mea rustica minut cu minut ,la fiecare inghititura..
aparusera la un moment dat si niste lautari ce au cantat ,cu pasiunea celui ce vrea sa castige ceva cinstit, niste cantece populare romanesti..ultima picatura a fost adusa locului amenajat cu lemn,blanuri de oaie ,ulcioare si farfurii din lut frumos pictate,cu mese mari spatioase prin mirosul micilor ce au aparut bine prajiti la masa alaturata..
privirile celor de la masa din fata,rasetele galagioase ale unora din alta incapere ,stirile ce erau prezentate la televizorul de langa,muzica ce rasuna din colturile incaperii,culorile amestecate din acel loc ,plus caldura din ce in ce mai mare ,ma adusesera intr-o stare putin mai irascibila ..deveneam tot mai nerabdatoare sa-mi primesc salata,deoarece timpul petrecut in asteptarea ei mi s-a parut o vesnicie,chiar daca in realitate nu a fost neobisnuit..eram intr-un restaurant,stiam asta..
400 de grame de legume frumos taiate ,plus crutoane ,piept de pui la gratar si sos se prezentau asezate intr-un bol si asteptau sa fie savurate de catre mine,insa nu am reusit sa le termin poate mai mult pentru ca atentia imi era indreptata inspre un delicios desert de mere coapte cu nuca ,dulceata de visine si budinca de vanilie..mm..i am really a sweet tooth:)..nu puteam refuza asa ceva, mai ales intr-o seara racoroasa de decembrie in care mirosul de mar copt m-a transpus in bucataria micuta in care mama pregatea mere coapte cu zahar in cuptorul de la soba..asa ca desertul nu a fost uitat in farfurie..cine au fost uitati am fost noi ,insa ,ce asteptam aparitia ospatarului pentru a cere intr-un final nota de plata deoarece localul incepuse sa se goleasca iar noi simteam cum corpurile noastre refuzau sa mai raspunda la comenzile creierului si vroiau doar sa se relaxeze in lumea viselor..intr-un sfarsit aparuse si imediat dupa si nota noastra de plata..ospatarul nostru era mai obosit acum si plictisit cu inca 2 ore(nu e de criticat dat fiind orele lucrate de catre acestia ,doar ca meseria aceasta presupune mult-mai ales din partea personalitatii tale-lucru ce nu se prea putea observa la el,din pacate)
tigarile mai aveau putin si se terminau singure in scrumiera imbacsita de scrum si alte mucurii,banii au fost pusi iar noi incepeam sa ne pregatim de o noua plimbare in intunericul luminat al centrului imbracat pentru marea sarbatoare religioasa,fiecare inspre locul numit:home sweet home..
era un pic cam tarziu,putin trecut de 10 si meniul ne-a fost adus de catre un ospatar tanar ,extrem de plictisit si obosit.tot acest plictis se citea din ochii sai si din tonul vocii ce ne-a intrebat dupa cateva minute ce dorim sa servim..alesesem un vin fiert si o salata de cruditati cu piept de pui si crutoane..incepeam deja sa ma incalzesc rau din cauza caloriferului de langa scaunul meu,sau poate era vinul ce se golea din cana mea rustica minut cu minut ,la fiecare inghititura..
aparusera la un moment dat si niste lautari ce au cantat ,cu pasiunea celui ce vrea sa castige ceva cinstit, niste cantece populare romanesti..ultima picatura a fost adusa locului amenajat cu lemn,blanuri de oaie ,ulcioare si farfurii din lut frumos pictate,cu mese mari spatioase prin mirosul micilor ce au aparut bine prajiti la masa alaturata..
privirile celor de la masa din fata,rasetele galagioase ale unora din alta incapere ,stirile ce erau prezentate la televizorul de langa,muzica ce rasuna din colturile incaperii,culorile amestecate din acel loc ,plus caldura din ce in ce mai mare ,ma adusesera intr-o stare putin mai irascibila ..deveneam tot mai nerabdatoare sa-mi primesc salata,deoarece timpul petrecut in asteptarea ei mi s-a parut o vesnicie,chiar daca in realitate nu a fost neobisnuit..eram intr-un restaurant,stiam asta..
400 de grame de legume frumos taiate ,plus crutoane ,piept de pui la gratar si sos se prezentau asezate intr-un bol si asteptau sa fie savurate de catre mine,insa nu am reusit sa le termin poate mai mult pentru ca atentia imi era indreptata inspre un delicios desert de mere coapte cu nuca ,dulceata de visine si budinca de vanilie..mm..i am really a sweet tooth:)..nu puteam refuza asa ceva, mai ales intr-o seara racoroasa de decembrie in care mirosul de mar copt m-a transpus in bucataria micuta in care mama pregatea mere coapte cu zahar in cuptorul de la soba..asa ca desertul nu a fost uitat in farfurie..cine au fost uitati am fost noi ,insa ,ce asteptam aparitia ospatarului pentru a cere intr-un final nota de plata deoarece localul incepuse sa se goleasca iar noi simteam cum corpurile noastre refuzau sa mai raspunda la comenzile creierului si vroiau doar sa se relaxeze in lumea viselor..intr-un sfarsit aparuse si imediat dupa si nota noastra de plata..ospatarul nostru era mai obosit acum si plictisit cu inca 2 ore(nu e de criticat dat fiind orele lucrate de catre acestia ,doar ca meseria aceasta presupune mult-mai ales din partea personalitatii tale-lucru ce nu se prea putea observa la el,din pacate)
tigarile mai aveau putin si se terminau singure in scrumiera imbacsita de scrum si alte mucurii,banii au fost pusi iar noi incepeam sa ne pregatim de o noua plimbare in intunericul luminat al centrului imbracat pentru marea sarbatoare religioasa,fiecare inspre locul numit:home sweet home..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu