Dupa o saptamana pauza din cauza unor probleme la aparatul numit timp, si incalcand niste reguli ale ritualului Seara de joi, care nu permitea alte persoane la masa noastra, am decis sa mergem la restaurantul Crama Sibiana. Din Piata Mica cobori alene niste scari spre vechile pivnite ale Sibiului, construite din caramida si incarcate de istorie. Intr-una din ele aproape de turn, este asezat stategic restaurantul care te imbie inca de la intrare cu mirosul fripturilor, mititeilor si acela al unui vin fiert care iti lasa gura apa...
Eu, Karla si inca doua persoane care prefer sa ramana necunoscute, ne-am facut comozi intr-una din incaperile din spate. Oriunde ai privi, blanuri de toate felurile, grinzi, obiecte de decor dintr-o perioada inca vie care te cheama mereu spre origini, un loc unde traditia e la ea acasa. Muzica atent selectionata din folclorul romanesc deschide atmosfera intr-o lume incantatoare care te trimite cu gandul la datini din batrani, sezatori ulcioare cu vin si traditii inradacinate cu precizie intr-o istorie scrisa.
Oameni care iubesc traditia romaneasca, straini care sunt frapati de o altfel de viziune decat a lor, batrani dar si tineri stilati, sunt personajele resturantului. Mesele sunt aproape pline cu exceptia catorva mai din spate.
Ospatarul, incearca sa fie amabil desi ii iese cam greu,pleaca oftand dupa ce lasa meniurile si se face ca schimba cutitul care cade de pe masa cu un altul, dar probabil ca ii este prea lene sa merga pana in bucatarie. Se ascunde meticulos dupa o grinda teapana ca si cand ar lua un alt cutit ca prin magie de nicaieri... si il aduce la masa.
Meniul in doua cuvinte: traditional romanesc. Mititei, ciorbe, preparate din carne, gustari reci printre care si toba sau jumeri, clatite etc. Fiecare isi alege in tacere, rasfoind meticulos meniul. Ajung la concluzia ca nu agreez acum o astfel de mancare si ma axez pe carenea de pui care e sfanta in orice circumstanta. Piept de pui la gratar cu garnitura de cartofi taranesti un latte machiatto si un pepsi. Conduc in acesta seara si las altora placerea de a savura vinul fiert cu sortisoara, gust putin de pofta cand il aduce ospatarul la masa dar ma opresc multumindu-ma doar sa adulmec. "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ..." trecut, plonjez intr-o stare nostalgica. Imi amintesc de vinul fiert de pe soba, iarna cand afara crapau pietrele de frig, de mirosul de scortisoara, de soba cu lemne de acasa cand stateam si priveam minute in sir la flacarile rosiatice, mirosul de mare coapte in cuptor... imi zic in gand deodata ... Cat timp a trecut! cate s-au schimbat de atunci, cate se vor schimba... de acum inainte... cat de nemilos e timpul cu omul cat de nemilos e omul cu el insusi...
Asteptam minute bune dupa comanda, se intelege... restaurantul e plin, mancarea se face pe loc, nici vorba de minuturi sau fast food... Contemplam blanurile albe, asezate atat pe pereti dar si pe spatarul scaunelor masive din lemn. Plansma este singura care nu se potriveste atmosferei create de pardoseala inchisa, mesele mari, blanuri, si toate obiectele de decor. Plasma face legatura sinistra cu realitatea, cu latura moderna a vietii si intr-o incercare reusita de a surprinde traditionalul si istoria este singurul element care ruineaza totul. Noroc ca era oprit sonorul...
Mancarea ajunge intr-un final fericit, astezata pe niste farfurii masive, ornate interesant... ne punem la treaba papilele gustative chiar daca scrumiera din fata noastra nu se schimba. O scrumiera veche cu motive florale inchistate pe parti, plina de mucuri, plina de scrum... Pofta Buna! Multumim! Si la masa nu vorbim...
Nici n-am mai vorbit caci foamea isi spunea cuvantul. N-am apucat sa devoram tot caci portile exagerate sunt dintr-acelea pentru oameni mari care mananca mult..:) ( si noi nu suntem nici mari si nu mancam nici mult).
Dupa alte povesti despre curse aeriene intarziate, vreme si rutina, mi-am calcat pe inima la insistenta Karlei si a celorlalte doua persoane de la masa de a-i lasa domnului ospatar un ciubuc cat de cat rezonabil. Nu merita... dar sa mai fie si un lup mancat de oaie... ca doar tot suntem in traditia romaneasca...
Vin fiert 20 lei
Apa plata 0,75- 6 lei
Apa minerala 4,5 lei
Pepsi - 5 lei
Latte machiatto - 6,5 lei
Salata de cruditati - 16 lei
Muschi porc sibian - 18,5 lei
Orez - 6,5 lei
Ciolan fasole - 16 lei
Piept de pui la gratar - 13,5 lei
Cartofi taranesti - 6,5 lei
Salata de muraturi - 5 lei
Paine - 3 lei
Mere copate - 8 lei ( excelente)
Total : 135 lei
Ciubuc : 10 lei
Aspect ****
Servire **
Eu, Karla si inca doua persoane care prefer sa ramana necunoscute, ne-am facut comozi intr-una din incaperile din spate. Oriunde ai privi, blanuri de toate felurile, grinzi, obiecte de decor dintr-o perioada inca vie care te cheama mereu spre origini, un loc unde traditia e la ea acasa. Muzica atent selectionata din folclorul romanesc deschide atmosfera intr-o lume incantatoare care te trimite cu gandul la datini din batrani, sezatori ulcioare cu vin si traditii inradacinate cu precizie intr-o istorie scrisa.
Oameni care iubesc traditia romaneasca, straini care sunt frapati de o altfel de viziune decat a lor, batrani dar si tineri stilati, sunt personajele resturantului. Mesele sunt aproape pline cu exceptia catorva mai din spate.
Ospatarul, incearca sa fie amabil desi ii iese cam greu,pleaca oftand dupa ce lasa meniurile si se face ca schimba cutitul care cade de pe masa cu un altul, dar probabil ca ii este prea lene sa merga pana in bucatarie. Se ascunde meticulos dupa o grinda teapana ca si cand ar lua un alt cutit ca prin magie de nicaieri... si il aduce la masa.
Meniul in doua cuvinte: traditional romanesc. Mititei, ciorbe, preparate din carne, gustari reci printre care si toba sau jumeri, clatite etc. Fiecare isi alege in tacere, rasfoind meticulos meniul. Ajung la concluzia ca nu agreez acum o astfel de mancare si ma axez pe carenea de pui care e sfanta in orice circumstanta. Piept de pui la gratar cu garnitura de cartofi taranesti un latte machiatto si un pepsi. Conduc in acesta seara si las altora placerea de a savura vinul fiert cu sortisoara, gust putin de pofta cand il aduce ospatarul la masa dar ma opresc multumindu-ma doar sa adulmec. "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ..." trecut, plonjez intr-o stare nostalgica. Imi amintesc de vinul fiert de pe soba, iarna cand afara crapau pietrele de frig, de mirosul de scortisoara, de soba cu lemne de acasa cand stateam si priveam minute in sir la flacarile rosiatice, mirosul de mare coapte in cuptor... imi zic in gand deodata ... Cat timp a trecut! cate s-au schimbat de atunci, cate se vor schimba... de acum inainte... cat de nemilos e timpul cu omul cat de nemilos e omul cu el insusi...
Asteptam minute bune dupa comanda, se intelege... restaurantul e plin, mancarea se face pe loc, nici vorba de minuturi sau fast food... Contemplam blanurile albe, asezate atat pe pereti dar si pe spatarul scaunelor masive din lemn. Plansma este singura care nu se potriveste atmosferei create de pardoseala inchisa, mesele mari, blanuri, si toate obiectele de decor. Plasma face legatura sinistra cu realitatea, cu latura moderna a vietii si intr-o incercare reusita de a surprinde traditionalul si istoria este singurul element care ruineaza totul. Noroc ca era oprit sonorul...
Mancarea ajunge intr-un final fericit, astezata pe niste farfurii masive, ornate interesant... ne punem la treaba papilele gustative chiar daca scrumiera din fata noastra nu se schimba. O scrumiera veche cu motive florale inchistate pe parti, plina de mucuri, plina de scrum... Pofta Buna! Multumim! Si la masa nu vorbim...
Nici n-am mai vorbit caci foamea isi spunea cuvantul. N-am apucat sa devoram tot caci portile exagerate sunt dintr-acelea pentru oameni mari care mananca mult..:) ( si noi nu suntem nici mari si nu mancam nici mult).
Dupa alte povesti despre curse aeriene intarziate, vreme si rutina, mi-am calcat pe inima la insistenta Karlei si a celorlalte doua persoane de la masa de a-i lasa domnului ospatar un ciubuc cat de cat rezonabil. Nu merita... dar sa mai fie si un lup mancat de oaie... ca doar tot suntem in traditia romaneasca...
Vin fiert 20 lei
Apa plata 0,75- 6 lei
Apa minerala 4,5 lei
Pepsi - 5 lei
Latte machiatto - 6,5 lei
Salata de cruditati - 16 lei
Muschi porc sibian - 18,5 lei
Orez - 6,5 lei
Ciolan fasole - 16 lei
Piept de pui la gratar - 13,5 lei
Cartofi taranesti - 6,5 lei
Salata de muraturi - 5 lei
Paine - 3 lei
Mere copate - 8 lei ( excelente)
Total : 135 lei
Ciubuc : 10 lei
Aspect ****
Servire **
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu