vineri, 5 decembrie 2008

Saptamana V - The Gallery


Nu de multe ori am calcat pragul restaurantului The Gallery poate si din cauza servirii care mi-a lasat de prima data un gust amar desi dupa parerea mea la aspect sta in topul restaurantelor sibiene, cu un meniu variat si preturi nu foarte mari. Azi servirea a fost excelenta… probabil ca intre timp s-a mai schimbat din personal. Ferestrele mari te lasa sa zaresti inauntru mese aliniate cu scaune din lemn, culorile calde ale peretilor si un acvariu in care se plimba pesti aurii. Mai trebuie doar sa deschizi usa hipnotizat de toate acestea si de indata plonjezi intr-o incapere in care fierul forjat se combina meticulos cu auriul ramelor si al ceasului, tavanul pe care se odihnesc mii de amprente se oglindeste in podeaua lustruita iar oglinzile reci transpun realitatea in fictiune. Nu-i usor sa descrii toate acestea, mai ales atunci cand pasii te poarta spre scarile mari de unde imbratisezi cu privirea intreaga incapere si ramai fara ganduri.
Alegem o masa de doua persoane undeva la inaltime de unde putem zari usa de la intrare si un minunat candelabru adoma celor din bisericile gotice. Ne intampina un ospatar tanar, simpatic si foarte amabil care ne lasa meniurile si apoi dispare in reflezia oglinzilor. E greu sa alegi, caci sunt foarte multe produse… si mai ales daca nu ai mai vazut meniul ai nevoie de minute bune sa te decizi... Ne inarmam cu rabdare rasfoind paginile meniului gustand cu mintea particica cu particica ingredientele si simtind aromele.
Piept de pui cu ciuperci si masline, cochete de cartofi, o salata de rosii cu ceapa pentru mine alaturi de o supa crema de ciuperci si o Salata Cezar pentru Karla pareau sa fie deliciul serii. De baut un latte machiatto si doua Cola o bere Redd’s un espresoo lung si unul scurt, o scumiera in fata si o atmosfera incantatoare de-a dreptul. Mancarea a venit in scurt timp in niste cantitati imense, aranjata cu bun gust, lasandu-ti gura apa de cand o vezi. Aici mai trebuie sa mentionez ca supa crema de ciuperci e un deliciu… nicaieri nu am mai gustat asa ceva. Masa rasufla greu, ocupata in totalitate de paleta interesnta de culori, de arome si miros imbietor.
Chiar in momentul in care ma intrebam daca exista perfectiunea am cautat sa ascult zgomotele din jur… erau doar niste sosoteli ale unor domni din spatele nostru, insa ceva m-a pus pe ganduri… unde erau acordurile line ale muzicii care s-ar fi potrivit atunci? Privesc mai atent dincolo de candelabru si zaresc plasma de unde vine zgomotul unei melodii difuzate de Kiss tv. Foarte “potrivit” mi-am zis in sine ingitind in sec. Frapat pana atunci de aspectul magic al locului n-am sesizat asta, dar privind insa mai atent oglinzile reci mi-am dat seama ca realitatea nu e mereu ceea ce pare a fi. Deseori muscam din marul creatiei prinsi de vraja si apoi cadem din gradinile Edenului uneori lovindu-ne alteori nu. Oriunde as privi in jurul meu zaresc lumini si umbre care ma fac sa imi reamintesc de proprii ingeri si demoni, de conflictele interioare de slabiciune sau dorinte absurde.
Un grup de tineri tocmai trecusera pe langa noi,pe cand luam ultimele ingitituri, pareau veseli si fara probleme. Baieti si fete de diferite varste care iesau la fel ca si noi joi seara, stiind sau nestiind de ce, sau pentru ce, care aveau sa isi comande ceva de baut si de mancat care ajungeau apoi acasa si dormeau. Peste putin timp aveau sa isi termine studiile la liceu, aveau sa urmeze probabil fiecare cate o facultate si sa isi inceapa fiecare “adevaratele relatii”. La inceput avea sa se manifeste lumina in viata lor, atunci cand sentimentele iti falfaie in somac si capul iti ramane multa vreme in nori, apoi avea sa se manifeste prima umbra, apoi a doua … o infinitate caci tot ce-I frumos se sfarseste repede. Fiecare relatie incepe cu fluturi in stomac si se sfarseste in cel mai bun caz cu o strangere de mana si o imbratisare. Nimic mai mult, iar daca ar arunge la un moment dat sa dea peste cel ales sau cea aleasa, minunea ar fi durat o vreme, dupa care rutina avea sa le coaguleze viata. Casatorie, serviciu, probleme, mici bucurii care aveau sa treaca repede, unul sau cativa copii care aveau sa le mai indulceasaca viata facandu-I sa se gadeasaca la tinerete, o groaza de compromisuri, vacante anuale la mare, apoi baze de tratament, frustrare, boala, nostalgie si moarte. Asta ar fi tiparul peste care multa lume nu are cum sa sara. Cel mai bine ar fi ca omul sa nu se mai gandeasca… si sa-si gaseasca mereu noi ratiuni. Nu stiu daca in fiecare dintre noi, dar in majoritatea oamenilor sunt doua atitudini prin care privim existenta. Prima este tiparul societatii care nu ne prea da de ales decat sa ducem mai departe ceea ce si altii au dus inaintea noastra de secole intregi, si a doua de a gusta pe deplin cu toata pasiunea din aventurile pe care ni le ofera viata. Adevarata intalnire a omului cu el insusi se realizeaza atunci cand cele doua atitudini se intalnesc, dar daca una dintre ele este mai puternica atunci o lume o distruge pe cealalta si ajungem sa cadem intr-una dintre cele doua extreme.
Am inceput cu Karla o discutie pro si contra relatii ajungand la o serie de concluzii infioratoare, caci in orice exemplu pe care il puteam lua, in orice relatie pe care o consideram potrivita pentru noi la un moment dat se manifesta la inceput lumina. Invatam de la persoana iubita ea invata de la noi, mergeti in paralel pana la un moment dat in care unul se pierdea pe drum, iar celalalt poate ca nu vroia sa-l mai astepte. Tot ce era frumos se stingea, ramaneau in cel mai bun caz niste amintiri ferecate in adancul sufletului care isi perdeau din importanta, odata cu trecerea timpului. Se manifesta umbra care lua cu ea totul. Incepea altceva cu o alta lumina pe care o vedeam si mai stralucitoare se sfarsea cu o umbra si mai intunecata.
Singura speranta ramanea mereu aceea de a gasi jumatatea pierduta, alaturi de care am fi mers in paralel fara sa se piarda nimeni pe drum, gustand cu pasiune din fiecare particica din viata alaturi de tot ce este nou, alaturi de rutina, fara frustrari interioare, pana la sfarsit.
Luminile si umbrele din restaurant pareau sa fie acum si mai intense caci recladind atitudinea potrivita sfidezi tiparul dupa care suntem obisnuiti sa traim. Sfarsim in tacere, achitand nota de plata si lasand un ciubuc pe masura servirii. The winner takes it all!

Piept de pui cu ciuperci si masline – 13lei
Crochete de cartofi – 4 lei
Salata Cezar – 18 lei
Supa crema de cuperci – 8 lei
Salata de rosii cu ceapa – 5,5 lei
Latte machiatto – 5 lei
Espresso 2*5 lei – 10 lei
Cola 2*4 lei - 8 lei
Redd’s – 5 lei
Paine* - 2 lei
Total – 78, 5 lei
Ciubuc 10 lei


Aspect *****
Servire ****

Niciun comentariu: