Joi seara, aceeasi Piata Mica de care nu ne-am saturat inca, lume destul de putina pe strazi si un frig suportabil. Ne refugiem in indeplinirea ritualului in Union, club&pub care prin design si ambianta incearca sa recreeze atmosfera anilor 70-80( asta spun ei) desi mie mi se pare doar o incercare mai mult sau mai putin esuata. Lucrurile vechi doar vor sa para vechi iar imbracamintea ospataritelor duce cu gandul mai degraba la insotitoare de bord decat la pionieri. Inca de la intrare te intampina un miros greu de fum care te dezorienteaza. Daca ai mai fost vreodata aici ai preferea sa mergi in incaperea din spate, mai ferita, mai linistita decat sa alegi compania unor domni turmentati care isi fac siesta la prima masa de langa usa.
Fara vre-un farmec, pe un ton sec un “buna seara” cu o jumatate de gura, din partea unei domnisoare plictisite care iti pune meniul in fata te lasa usor pe spatarul scaunului ros de timpuri fara vreo alta pretentie. Mesele zgariate aidoma unui trecut zbuciumat cu patru feluri de scaune in toata incaperea, cu lampi care te duc cu gandul la secolul luminilor si cu o muzica pe care te staduiesti sa o auzi( si reusesti pana la urma)… la asta s-ar rezuma in cateva cuvinte locul ales de noi pentru aceasta seara.
Odata intrati in incaperea din spate, am avut pentru cateva minute senzatia ca suntem la o reuniune nereusita de angajati clienti si amici. Bucatarii, ospatarii, femeia de serviciu si un tanar dubios, murdar din cap pana in picioare se intretineau in niste conversatii interesante tolaniti la prima masa de langa bucatarie, si frapati probabil de discutii aprinse faceau o galagie de nedescris comparativ cu atmosfera care cerea altceva.
Mi-am comandat(la o alta ospatarita decat cea care ne-a lasat meniurile- mult mai amabila, “bella si rapitoare”) un cocktail de fructe cu frisca, un latte macchiatto si o cola, iar Karla o salata greceasca, o bere Redd’s si bineinteles un espresso scurt. Bautura a venit relativ repede , insa in schimbul cutitului pentru salata a venit o lingura, iar cocktailul de fructe cu frisca nu a mai venit deloc. Ospatarita, la vremea accea se intretinea insa cu doi clienti prospat veniti care incercau sa ii comande numarul de telefon… Am mai luat un gat din cola mi-am mai aprins o tigare si am inceput conversatia.
A fost odata ca niciodata un cocon care traia in mine. A aparut acum mult timp in urma unei alegeri si incepuse sa se hraneasca de atunci cu experiente noi. Crestea vazand cu ochii si mii de aripi se deschideau in el, incerca sa fie fericit in noua lui lume cu gandul ca intr-o zi o sa-si poata deschide aripile si sa zboare in vazduhul albastru. La fiecare decizie pe care o luam culorile aripilor se modificau de la cel mai intunecat negru si pana la cel mai stalucitor alb, la fel si puterea lui. Uneori era puternic iar alteori abia ca se putea misca. Intr-o zi, pe cand presiunea aripilor incercau sa rupa coconul m-am decis sa-l anihilez, dar era prea tarziu caci prima bataie deja imi scaldase pieptul. Ignoranta cu care obisnuiam sa privesc viata disparuse si odata cu ea aparusera insa zeci de intrebari despre mine, viata mea, scopul meu in aceasta lume. Dar cum raspunsurile nu apareau, iar aripile nu le putem rupe m-am decis sa lupt pentru cunoastere in incercarea de a gasi adevarul despre lume. Multe nopti de atunci mi-as fi dorit ca acel cocon sa ramana intact iar eu sa traiesc visul tuturor muritorilor insa era mult prea tarziu. Bataia aripilor m-a indemnat spre aflarea raspunsului la intrebarea: pentru ce lupt?, caci doar asa m-as fi multumit sa stiu ce caut in viata in fiecare zi printr-o rutina din ce in ce mai greu de acceptat, greu de perceput ca o adevarata existenta. Nici pana azi n-am aflat, dar intr-o zi … cine stie? Poate voi afla si voi lasa fluturele sa zboare departe.
O privesc meticulous pe Karla, apoi imi indrept privirea spre oamenii din jur. Oare cati de aici tind spre cunoastere,stiu pentru ce lupta, de ce traiesc aici si acum, sau de ce exista pur si simplu? Dar oare cati traiesc in lumea lor inchisa fara vreo intrebare, doar cu o ignoranta grosolana care le face coconul imposibil de deschis? Greu de spus… dar cand ma pierd in intrebari incerc sa traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima si ce ma impinge mereu inainte este curiozitatea.
Seara se sfarseste aici, nu inainte sa achitam nota de plata si sa lasam un ciubuc simbolic pentru ce nu stiu… chiar sunt curios… avand in vedere ca scrumiera n-a fost schimbata decat o singura data si asta dupa ce salata fusese si digerata.
Pun totul pe seama oboselii, ignorantei, plictisului existential…:) etc. cu speranta ca data viitoare o sa fie mai bine, si cu siguranta o sa fie asa…
Salata greceasca 13,9 lei
Coca cola 4,5 lei
Espresso 4,9 lei
Latte machiatto 6,9 lei
Redd’s 4,9 lei
Cocktail fructe cu frisca 7,9 lei
Total 43 lei
Ciubuc 2 lei
Aspect ***
Servire *
Fara vre-un farmec, pe un ton sec un “buna seara” cu o jumatate de gura, din partea unei domnisoare plictisite care iti pune meniul in fata te lasa usor pe spatarul scaunului ros de timpuri fara vreo alta pretentie. Mesele zgariate aidoma unui trecut zbuciumat cu patru feluri de scaune in toata incaperea, cu lampi care te duc cu gandul la secolul luminilor si cu o muzica pe care te staduiesti sa o auzi( si reusesti pana la urma)… la asta s-ar rezuma in cateva cuvinte locul ales de noi pentru aceasta seara.
Odata intrati in incaperea din spate, am avut pentru cateva minute senzatia ca suntem la o reuniune nereusita de angajati clienti si amici. Bucatarii, ospatarii, femeia de serviciu si un tanar dubios, murdar din cap pana in picioare se intretineau in niste conversatii interesante tolaniti la prima masa de langa bucatarie, si frapati probabil de discutii aprinse faceau o galagie de nedescris comparativ cu atmosfera care cerea altceva.
Mi-am comandat(la o alta ospatarita decat cea care ne-a lasat meniurile- mult mai amabila, “bella si rapitoare”) un cocktail de fructe cu frisca, un latte macchiatto si o cola, iar Karla o salata greceasca, o bere Redd’s si bineinteles un espresso scurt. Bautura a venit relativ repede , insa in schimbul cutitului pentru salata a venit o lingura, iar cocktailul de fructe cu frisca nu a mai venit deloc. Ospatarita, la vremea accea se intretinea insa cu doi clienti prospat veniti care incercau sa ii comande numarul de telefon… Am mai luat un gat din cola mi-am mai aprins o tigare si am inceput conversatia.
A fost odata ca niciodata un cocon care traia in mine. A aparut acum mult timp in urma unei alegeri si incepuse sa se hraneasca de atunci cu experiente noi. Crestea vazand cu ochii si mii de aripi se deschideau in el, incerca sa fie fericit in noua lui lume cu gandul ca intr-o zi o sa-si poata deschide aripile si sa zboare in vazduhul albastru. La fiecare decizie pe care o luam culorile aripilor se modificau de la cel mai intunecat negru si pana la cel mai stalucitor alb, la fel si puterea lui. Uneori era puternic iar alteori abia ca se putea misca. Intr-o zi, pe cand presiunea aripilor incercau sa rupa coconul m-am decis sa-l anihilez, dar era prea tarziu caci prima bataie deja imi scaldase pieptul. Ignoranta cu care obisnuiam sa privesc viata disparuse si odata cu ea aparusera insa zeci de intrebari despre mine, viata mea, scopul meu in aceasta lume. Dar cum raspunsurile nu apareau, iar aripile nu le putem rupe m-am decis sa lupt pentru cunoastere in incercarea de a gasi adevarul despre lume. Multe nopti de atunci mi-as fi dorit ca acel cocon sa ramana intact iar eu sa traiesc visul tuturor muritorilor insa era mult prea tarziu. Bataia aripilor m-a indemnat spre aflarea raspunsului la intrebarea: pentru ce lupt?, caci doar asa m-as fi multumit sa stiu ce caut in viata in fiecare zi printr-o rutina din ce in ce mai greu de acceptat, greu de perceput ca o adevarata existenta. Nici pana azi n-am aflat, dar intr-o zi … cine stie? Poate voi afla si voi lasa fluturele sa zboare departe.
O privesc meticulous pe Karla, apoi imi indrept privirea spre oamenii din jur. Oare cati de aici tind spre cunoastere,stiu pentru ce lupta, de ce traiesc aici si acum, sau de ce exista pur si simplu? Dar oare cati traiesc in lumea lor inchisa fara vreo intrebare, doar cu o ignoranta grosolana care le face coconul imposibil de deschis? Greu de spus… dar cand ma pierd in intrebari incerc sa traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima si ce ma impinge mereu inainte este curiozitatea.
Seara se sfarseste aici, nu inainte sa achitam nota de plata si sa lasam un ciubuc simbolic pentru ce nu stiu… chiar sunt curios… avand in vedere ca scrumiera n-a fost schimbata decat o singura data si asta dupa ce salata fusese si digerata.
Pun totul pe seama oboselii, ignorantei, plictisului existential…:) etc. cu speranta ca data viitoare o sa fie mai bine, si cu siguranta o sa fie asa…
Salata greceasca 13,9 lei
Coca cola 4,5 lei
Espresso 4,9 lei
Latte machiatto 6,9 lei
Redd’s 4,9 lei
Cocktail fructe cu frisca 7,9 lei
Total 43 lei
Ciubuc 2 lei
Aspect ***
Servire *
2 comentarii:
Ai criticat destul de dur locul, asta pentru ca asta a fost motivul tau, sa mergi acolo, sa observi, sa analizezi....din descrierea ta inteleg ca ai fost doar sus, pt ca ai comandat si mancare. Cine merge un Union pentru seara oldie's coboara in club...mesele da, sunt invechite si zgariate pentru ca se danseaza pe ale, si oricum e intuneric , doar niste lumini de dicoteca, prin urmate nu se prea observa, si in plus de asta cei ce merg acolo nu merg ca sa stea la o poveste si sa priveasca masa....merg pentru muzica, si sa sti ca e muzica buna. Joi pe langa muzica retro e si seara fetelor, care primesc bautura gratis. Preturile sunt mai accesibile decat la alte Cluburi de "fite".
iar "Oare cati de aici tind spre cunoastere,stiu pentru ce lupta, de ce traiesc aici si acum, sau de ce exista pur si simplu? Dar oare cati traiesc in lumea lor inchisa fara vreo intrebare, doar cu o ignoranta grosolana care le face coconul imposibil de deschis?"
Nu cred ca joi seara tinerii ies in oras ca sa isi puna asemenea intrebari existentiale....merg ca sa se minta bine cu prietenii, sa uite de problemele de zi cu zi.
Eu merg destul de des acolo si sa sti ca am coconul destul de deschis,...nu sunt studenta, am terminat o facultate...sunt pe picioarele mele si stiu incotro vreau sa ma indrept. imi pun intrebari despre tot ce se intampla,caut sa cunosc si stiu pentru ce traiesc...si cunosc si altii ca si mine care merg acolo.
Nu spun ca nu sunt si din aceeia pe care i-ai descris tu orice padure isi are uscaturile ei, dar mi se pare nedrept ca dintr-o privire sa dai o nota tuturora.
Cand vreau sa ma cultiv merg la teatru, citesc o carte,merg la balet sau la opera...cand vreau galagie si vreau sa imi consum energia ...normal ca nu o sa merg la opera ca sa ma zbengui, sau sa beau un gin tonic...merg in Union.
Muzica e buna,bautura e ieftina,ospatarita nu ma intereseaza cum arata, cu ce e imbracata, pentru ca merg acolo cu prietenii, cu ei imi petrec seara, cu ei trebuie sa ma simt bine...singurul dezavantaj e spatiul, care e cam stramt pentru multimea de tineri care merg acolo.
De ce am criticat Union club&pub?
Draga Dayo, caci pentru tine este comentariul asta, incep prin a-ti spune ca asta este scopul blogului nostru, sa mergem in fiecare seara intr-o locatie din Sibiu sa incercam produsele, sa observam ambianta, sa descriem felul in care ospatarii ne servesc… in niciun caz sa masor coeficientul de distractie si fara sa ma uit in jur caci altfel as risca sa intru bou si sa ies de acolo vaca. Nu toti care merg acolo merg ca sa danseze pe mese( desi ma indoiesc ca pe mesele de sus se practica asa ceva). Am vazut profesori de Latina de la Universitate, am vazut oameni trecuti de maturitate care isi faceau siesta la un ceai fierbinte sau pur si simplu tineri care stateau la o pizza. Nu am descris deloc ceea ce se intampla jos caci nu era asta scopul meu. Daca as fi vrut sa imi fac un blog in care sa descriu problema tigrilor siberieni sau a ursilor polari pe cale de disparitie as fi scris despre asta, dar optiunea mea a fost sa merg prin Sibiu si sa observ altceva.
Ce am criticat la Union?
1)Faptul ca un local care se respecta nu are 4 feluri de scaune intr-o incapere(un lucru minor pe care nu il sesizezi daca asta nu e scopul tau).
2)Angajatii isi faceau siesta la prima masa de langa bucatarie un lucru care mi se pare inacceptabil in alimentatie publica. Ar fi fost mai usor de digerat daca nu faceau atata galagie si nu isi aprindeau tigare dupa tigare, dupa care lucrau cu migala la o salata.
3) Felul in care s-a facut servirea. Atat un “ buna seara” animalic fara vre-un zambet sau bun gust cat si un “ Sa-ti fie de bine” ( si clar ca nu ti-a mai fost). Lingura pe care ne-a adus-o la salata, dar si cocktail-ul de fructe cu frisca care nu l-a mai adus. Nu faptul ca a uitat a fost problema, ci fapul ca se intretinea nu niste clienti in vazut tuturor, si nu era insa ceva strict profesional caci mana clientului care ii ajunsese pe picior nu parea sa o deranjeze deloc.
Daca as vrea sa vad ceva de genul, atunci as opta pentru un club de noapte draga Dayo, dar daca as vrea sa fiu servit cum se cuvine si poate nu mi-ar permite buzunarul sa mananc la Imparatul Romanilor atunci as merge la Union si as avea pretentia ca pentru banii pe care ii dau sa am si servire pe masura. Asa cum spunea Alex Oprea intr-un comentariu: “O seara reusita este cred una in care sa nu depinzi de fitele barmanilor, a chelneritelor care au impresia ca te servesc grais,de fumul de tigare si de comportamentul aproape ...ciobanic.. al celor din jur”. Si aporopo de asta, indiferent ca esti fumator sau nefumator nu trebuie sa faci fata fumului dintr-un loc atata timp cat acel loc este aerisit corespunzator,
4) O alta regula din ospatarie care schimbarea scrumierei atunci cand aduci mancarea la masa dar n-are rost sa mai vorbesc pe tema asta.
Scopul meu a fost sa observ si sa scriu despre ce am vazut acolo, si nu incercarea inutila de a critica Union-ul, caci daca as fi vrut cu adevarat sa critic atunci as fi facut-o la sange. Daca n-as fi vazut toate aceste lucruri atunci as fi scris despre cat de perfect poate fi in Union.
O alta chestie la care te-ai referit si la care nu pot ramane indiferent a fost afirmatia ta “ Nu cred ca joi seara tinerii ies in oras ca sa isi puna asemenea intrebari existentiale”. Ei bine! Uite ca mai si ies, caci nu le poate interzice nimeni asta atata timp cat nu incalca nicio libertate a celor din jur. Poate ca joi seara observa servirea chelneritelor filozofand despre cunoastere si ignoranta iar sambata dimineata dupa o noapte nebuna de distractie in club se aduna de pe jos rupti de beti in incercarea de a atinge patul.( de data asta intrand vaci si iesind boi).
In contrast cu parerea ta, povestioara inserata in descrierea Unionului a fost impartiala la fel si intrebarea mea de dupa : “Dar oare cati de aici tind spre cunoastere(…) sau traiesc in lumea lor inchisa fara vreo intrebare.? O intrebare inofensiva prin care intentia mea nu a fost sa atrag atentia asupra uscaciunilor unei paduri, si nici sa dau o nota tuturor clientilor. A fost o intrebare simpla, prin care am incercat sa las cititorii blogului meu sa se intrebe singuri, in niciun caz sa raspund eu pentru cineva sau sa influentez cumva vreo parere.Ideea nu se referea strict la clientii Union ci in general, la intreaga Umaniatate, si am folosit-o pentru a incheia povestioara, lasand fiecare sa-si traga propriile concluzii. Parerea mea am pastrat-o pentru mine si nu e importanta aici.
Inchei aici, in incercarea de nu face parerea mai lunga decat postarea. Si draga Dayo, trebuie sa intelegi ca poti apara ceva doar atunci cand ai arumente solide, or tu nu ai fost cu mine la masa in accea seara de joi, sa vezi ce am analizat eu. Fiecare e liber sa scrie despre ce vrea, inclusive povesti despre cocon cunoastere si ignoranta, intrebandu-se joi seara in incinta Union despre mari intrebari ale vietii, si avand totodata pretentia de a fi servit in limitele bunului simt.
Trimiteți un comentariu